Interviu cu Tatiana Ciobanu, studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării.
În prezent mai mulți studenți de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării în afară de facultate mai sunt încadrați și în alte activități sau mai bine zis își cîștiga deja bacata de pîine din meseria pe care și-au ales-o.
Tatiana Ciobanu este studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării în anul patru. A colaborat cu mai multe ziare,televiziuni. La ora actuală, Tatiana este angajată la agenția de știri” Infotag” în calitate de reporter.
-Tatiana, ce te-a determinat să alegi facultatea de Jurnalism?
-De fapt, nici nu m-am gîndit să dau la această facultate. De mică îmi plăcea politica îmi plăcea istoria la nebunie. Venind să dau documentele la universitate și văzînd taxa pentru studii, care era cam exagerată la Facultatea de politologie, în plus concurența mare, mi-am zis că mai bine ar fi ca să studiez la Facultatea de Jurnalism. Știam că acolo poți îmbina atît plăcutul, utilul cît și jurnalismul cu politica.
-Lucrezi deja de șase luni de zile la o agenție de știri, cum a fost începutul?
-Am început să lucrez din primăvara tercută, apoi am plecat în America și acum îmi continui serviciul .A fost foarte greu, deoarece una este ce învățăm la facultate alta este ce trebuie să aplici în practică.Cu mult efort, noroc am reușit să fac față lucrurilor și cu timpul să învăț să scriu o știre.
-Mi-ai spus că a fost greu, dar care au fost momentele cele mai dificile?
-Unul din momentul cel mai dificil a fost atunci cînd chiar din prima zi redactorul m-a trimis la un eveniment unde s-a vorbit în limba rusă. Eu am vorbit întotdeauna limba română și mi-a fost dificil să acumulez informația, să scriu. În plus știrea era din domeniul economic și nu din domeniile care mă atrag mai mult. Alt moment a fost criza de timp, cînd pleci la un eveniment , repede scrii știrea și apoi pleci la altul.Uneori intervalul de timp este prea scurt dintre evenimente.
De fapt la început suntem tineri nu avem experiență și oamenii, care au acumulat deja o experiență le este greu să ne înțeleagă pe noi și în plus nici ei nu au timp ca să stea să ne explice cum se scrie o știre, în viziunea lor simplă.
-Cum te-au primit colegii de serviciu?
¬¬-Pot să spun că colegii de serviciu m-au primit chiar foarte bine. Însă nici nu prea avem timp să vorbim, toți erau ocupați, toți scriau.Dacă mă salutau deja era bine.Dar a fost bine, ei m-au ajutat cînd aveam nevoie, m-au susținut.
-Cum reușești să faci față și universității și lucrului?
-Îmi este foarte greu.Practic universitate e pe locul doi, deoarece o frecventez mai puțin și nu am timp. Mai mult fac față lucrului decît facultății.
-Ce atiudine au profesorii față de tine?
Unii profesori mă înțeleg, mă încurajează, sunt mîndri de mine că mi-am găsit un loc de muncă, unde sunt bine apreciată. De exemplu domnul Dumbrăveanu, care chiar îmi citește știrile. Mă critică, dacă nu am scris nu prea bine sau mă laudă. Mi- a spus mai am de muncit la acest capitol, dar în principiu este bine. Alți profesori sunt nu prea înțelegători. De exemplu domnul Jovmir, care nu vrea să mă admită din cauza lipselor, deși am prezentat toate rapoartele care mi s-au cerut. În rest aș spune că profesorii sunt înțelegători.
-Cum te vezi peste 10 ani?
-Peste 10 mă văd o bună jurnalistă,cel puțin cu o experință mai mare în acest domeniu și nici nu știu dacă mă văd în R.Moldova. În principiu mă văd un om care va cunoaște dedesupturile jurnalismului, va scrie echidistant, deoarece nu-mi place cenzura și sunt fericită că serviciul îmi permite să scriu exact așa cum înțeleg eu. Nu știu de ce dar mă văd și un lider, dar nu în domeniu Jurnalismului.
Ina Florea
