În prezent mai mulți studenți de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării în afară de facultate mai sunt încadrați și în alte activități sau mai bine zis își cîștiga deja bacata de pîine din meseria pe care și-au ales-o.
 Tatiana Ciobanu este studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării în anul patru. A colaborat cu mai multe ziare,televiziuni. La ora actuală, Tatiana este angajată la agenția de știri” Infotag” în calitate de reporter.

-Tatiana, ce te-a determinat să alegi facultatea de Jurnalism?

-De fapt, nici nu m-am gîndit să dau la această facultate. De mică îmi plăcea politica îmi plăcea istoria la nebunie. Venind să dau documentele la universitate și văzînd taxa pentru studii, care era cam exagerată la Facultatea de politologie, în plus concurența mare, mi-am zis  că mai bine ar fi ca să studiez la Facultatea de Jurnalism. Știam că acolo poți îmbina atît plăcutul, utilul cît și jurnalismul cu politica.

-Lucrezi deja  de șase luni de zile la o agenție de știri, cum a fost începutul?
-Am început să lucrez din primăvara tercută, apoi am plecat în America și acum îmi continui serviciul .A fost foarte greu, deoarece una este ce învățăm la facultate alta este ce trebuie să aplici în practică.Cu mult efort, noroc am reușit să fac față lucrurilor și cu timpul să învăț să scriu o știre.

-Mi-ai spus că a fost greu, dar care au fost momentele cele mai dificile?
-Unul din momentul cel mai dificil a fost atunci cînd chiar din prima zi redactorul m-a trimis la un eveniment unde s-a vorbit în limba rusă. Eu am vorbit întotdeauna limba română  și mi-a fost dificil să acumulez informația, să scriu. În plus știrea era din domeniul economic și nu din domeniile care mă atrag mai mult. Alt moment a fost criza de timp, cînd pleci la un eveniment , repede scrii știrea și apoi pleci la altul.Uneori intervalul de timp este prea scurt dintre evenimente.
De fapt la început suntem tineri nu avem experiență și oamenii, care au acumulat deja o experiență le este greu să ne înțeleagă pe noi și în plus nici ei nu au timp ca să stea să ne explice cum se scrie o știre, în viziunea lor simplă.

-Cum te-au primit colegii de serviciu?
¬¬-Pot să spun că colegii de serviciu m-au primit chiar foarte bine. Însă nici nu prea avem timp să vorbim, toți erau ocupați, toți scriau.Dacă mă salutau deja era bine.Dar a fost bine, ei m-au ajutat cînd aveam nevoie, m-au susținut.

-Cum reușești să faci față și universității și lucrului?

-Îmi este foarte greu.Practic universitate e pe locul doi, deoarece o frecventez mai puțin și nu am timp. Mai mult fac față lucrului decît facultății.

-Ce atiudine au profesorii față de tine?
Unii profesori mă înțeleg, mă încurajează, sunt mîndri de mine că mi-am găsit un loc de muncă, unde sunt bine apreciată. De exemplu domnul Dumbrăveanu, care chiar îmi citește știrile. Mă critică, dacă nu am scris nu prea bine sau mă laudă. Mi- a spus mai am de muncit la acest capitol, dar în principiu este bine. Alți profesori sunt nu prea înțelegători. De exemplu domnul Jovmir, care nu vrea să mă admită din cauza lipselor, deși am prezentat toate rapoartele care mi s-au cerut. În rest aș spune că profesorii sunt înțelegători.

-Cum te vezi peste 10 ani?
-Peste 10 mă văd o bună jurnalistă,cel puțin cu o experință mai mare în acest domeniu și nici nu știu dacă mă văd în R.Moldova. În principiu mă văd un om care va cunoaște dedesupturile jurnalismului, va scrie echidistant, deoarece nu-mi place cenzura și sunt fericită că serviciul îmi permite să scriu exact așa cum înțeleg eu. Nu știu de ce dar mă văd și un lider, dar nu în domeniu Jurnalismului.

Ina Florea

Ciclul întâi al studiilor superioare se va numi „bachelor”. După susţinerea examenelor, absolvenţii de licee vor obţine diplomă de studii liceale şi nu de bacaluareat, cum este în prezent. În învăţământul primar, elevii claselor I-III vor fi notaţi cu calificativele „nesatisfăcător”, „bine” şi „excelent”, iar din clasa a IV – cu note de la 10 la 1.

Aceste noi prevederi au fost incluse în cod la propunerea fracţiunii Partidului Comuniştilor (PCRM) şi votate, la pachet, tot de către deputaţii comunişti. În cod a fost introdusă şi propunere PCRM privind finanţarea sistemului de învăţământ proporţional creşterii PIB-ului. Deputaţi din opoziţie au atenţionat că această normă, care a înlocuit sintagma de „până la 7% din PIB” este la fel de ambiguă şi lasă o mare marjă de manevră Guvernului.

În general, fracţiunile de opoziţie s-au arătat nemulţumite de faptul că o mare parte din amendamente nu au fost acceptate de comisia de profil. Au fost acceptate jumătate din amendamentele propuse de Alianţa Moldova Noastră (AMN) şi doar şase din cele 28 înaintate de Partidul Democrat. Comisia a ignorat propunerile AMN de a stabili salariul mediu al cadrelor didactice nu mai mic decât cel mediu pe economie, de a conferi cadrelor didactice statut de funcţionari publici, de a micşora numărul limită de elevi în clase şi de a exclude dreptul MET de a numi şi a elibera din funcţie şefii de direcţii de învăţământ. Totodată, a fost exclusă, la propunerea AMN, prerogativa preşedintelui ţării de a confirma în funcţie rectorii universităţilor.

Şi fracţiunea Partidului Popular Creştin-Democrat (PPCD) s-a arătat nemulţumită că i s-au acceptat doar câteva propuneri. Au fost respinse propunerile de a organiza în şcoli educaţia moral-creştină, de stabili vacanţa de Paşti, de a asigura manuale gratuite şi de a conferi şcolilor profesionale statut de licee. Prin urmare, cele două licee profesionale din Chişinău vor fi lichidate după ce îşi vor termina studiile actualii liceeni.

În total, deputaţii au adus peste 400 de amendamente la proiectul codului, dintre care au fost acceptate circa 260. Codul învăţământului va înlocui Legea învăţământului din 1995. Proiectul codului a fost elaborat la iniţiativa preşedintelui Vladimir Voronin de către MET, după consultări cu mediile academice şi cadrele didactice. 
Sursa: Info-Prim Neo

„Perioada Anului Nou şi a Crǎciunului este o vreme a miracolelor, când visele se împlinesc. Este sărbătoarea care aminteşte cǎ viaţa este frumoasă şi, cu toate greutăţile pe care le întâmpinǎm şi le depǎşim, viaţa este o binecuvântare” a spus Zinaida Greceanâi.

Prim-ministrul le-a urat moldovenilor sǎnǎtate, noroc, fericire şi multe împliniri.
Spectacolul a continuat cu un program susţinut de coruri de copii şi ansambluri de dansatori.

Evenimentul a fost organizat de ÎS Agenţia de impresariat „Moldartproduction”. Toate sărbătorile de iarnă iniţiate de Guvern în perioada 19 decembrie – 13 ianuarie vor fi organizate de această întreprindere.

Sursa: Info-Prim Neo

Mi-am făcut și eu apariția în prejma havuzului pe la 10 jumate. Cît mă uitam într-o parte și alta deodată, un dangăt puternic de clopot străpunse cu ecoul său văzduhul. Cerul fu împînzit de baloane multicolore. Începuse adevărată sărbătoare. Inima parcului amenajată frumos improviza ”Casa Mare”, Curtea ucrainească, Societatea de cultură greacă „Eretria”, Casa Azerilor ,Comunităţile belarusă, evreiască, turcă, azerbaigiană, rusă, romă, care  şi-au deschis larg uşile, întîmpinîndu-şi oaspeţii cu zestrea lor tradiţională. Pe scena instalată în preajma havuzului nu și dădeau rînd să cînte  într-un concert  colectivele artistice de copii ,formatiile folk din capitala si raioanele republicii. Boxele răsunau tare.   Aleia Clasicilor mișuna de lume și umbrele.Trecătorii îsi delectau privirile curioși la  broderiile, picturile, covoarele, și variatele obiecte de artizanat expuse pe diferite standuri.. Agitaţia era în toi: o avalanşă de voci entuziasmate se auzeau în stînga şi în dreapta mea: ”Să o luam  spre comunitatea romilor” sau ”Am gustat din bucatele bulgarilor sunt delicioase”.

După scurt timp își fac apariția și oaspeții de onoare mai mulţi demnitari, printre care primarul capitalei, Dorin Chirtoacă şi speakerul Parlamentului, Marian Lupu. Cu o strîngere de mînă, cei doi stîrnesc interesul publicului şi blochează trecerea, cu toată suita guvernamentală de bodyguarzi. După cîteva discursuri despre importanta acestui festival tot alaiul se îndreaptă pe la tarabele fiecărei etnii ciocnid și gustînd din delicatesele oferite. La final se încing și în joc, iar jurnaliștii analizează fiecare moment fără să le scape ceva.

Îmi făceam și eu loc printre lume  ca să-mi alimentez curiozitatea. ”Vhadite daragușa”, mă îndeamnă o doamnă grăsuță, cu obrji rumeori ce afișa un zimbet pe fată.    „U nas oceni vcusnaia eda. Paprobuite” Intru în Curtea ucrainească. Mă apropii de o măsuţă: pe ea  cîteva bucate tradiționale– sărmăluţe aurii și călduţe , mici rumeori, plăcinţele şi copturi  puhave toate îmi lăsau gura apă. Fără să mă las prea mult convinsă , invitată , mă apropii și iau cu o oarecare sfială din aceste bunătăți.Cîțiva metri la stînga, în aceeași curtea  răsună un cor de voci feminine acompaniate de un acordeon, prezentînd publicului cîntece populare : „Rascoji pro milovo moio …. Oi, Zacekaloiasi ia ego…”Am ascultat puțin și făcîndu-mi datoria îmi continui drumul.

După ce am făcut cunoștință cam  cu fiecare comunitate în parte în sfîrșit ajung și la satrita țigănească, unde am avut parte de un show nemaipomenit. Cîteva țigănci tinerele și mai învărstă își fluturau și scuturau fustele largi și viu colorate. Dansau și cîntau înveselind atmosfera.Un bulibaș înalt, grăsuț, îmbrăcat la patru ace, cu spiritul umorului invită trecătorii la dans, apoi se prinde și el la dans. Parcul mișună de lume, forfota e mare. Aerul e îmbibat de  fumul micilor ce sfîrîe la foc și vinul ce se toarnă în pahare. Fiecare trecător e concentrat  la ceea ce mănîncă, ceea ce vede. Gazdele cu un zîmbet pînă la urechi te invită cu plăcere să le pășești pragul. Ploaia se întețește, picăturile mărunte cad fugitiv una cîte una. După o zi de acumulare a cunoștintelor, îmi  delectasem toate simțurile, obosită îmi îndrept pașii spre casă, lăsînd în urma mea sute de oameni ce dansau, cîntau , se veseleau  și sărbătoreau Unitate prin Diversitate.

                                                                                      Ina Florea

Am luat-o pe drumul tare, pe alocuri pietruit ce șerpuia la vale. Mergeam agale, fără să grăbesc pasul, eram absorbită de priveliștea acelor meleaguri, vroiam să cuprind cu privirea întreg peisajul, eram dorită să-mi revăd satul natal, să văd ce schimbări s-au produs, dar a rămas același, aceleași ogrăzi, aceleași case mici. De fapt se schimbase ceva, toamana a aurit întreg satul, copacii aveau haine colorate, care roșii, care arămii. A adus oamenilor numeroase cadouri: mere, pere, poame, dar cu acestea o mulțime de griji, probleme.

 Într-o fracțiune de secundă m-au năpădit amintirile. Aveam în inimă un sentiment ciudat, care nici acum nu mi-l pot explica și nici nu-l pot reda prin cuvinte. Retrăiam mai multe sentimente în același timp. Parcă simțeam un gol în suflet, mă gîndeam că anii copilăriei nu-i voi putea întoarce niciodată. Simțeam cum m-am schimbat nu mai sunt aceeași copiliță, un sentiment de nostalgie se furișa în sufletul meu. Deodată am fost întreruptă din gîndurile mele de zgomotul unei căruțe ce-mi întretăia calea și o lua pe o ulicioară. Hîrîitul carului plin de saci cu păpușoi tulbura liniștea din jur, calul mergea încet, deja înfierbîntat, cu capul în jos ducînd povara în spate cu supunere. Un moș mergea alăturea de cal ținîndu-l bine de hățuri, se vedea că e chinuit, necăjit de griji, treburi, frămîntat de gînduri. Se uită lung la mine, i-am dat binețe și mi-am continuat drumul mai departe.

 Pe lîngă fiecare ogradă se simțeau diferite mirosuri, la care de plăcinte, copturi. La fiecare gospodărie mustul fierbea în căzile mari, iar un iz  de vin acrișor îmi furnica deja nasul. Cîțiva gospodari cinstesc cîteva păhăruțe  bucuroși că anul acesta au stîns o roadă bună. Deja eram nerăbdătoare să ajung acasă, dar totuși, nu știu de ce pașii nu-i grăbeam.

Am ajuns la o cotitură, unde am luat-o un pic la deal. Îl zăresc de departe pe moș Toader care stătea pe scaunul din fața porții. Este deja bătrîn, încărunțit, dar de cîte ori îl văd îl compar cu un sfătos bunic. Știa tot ce se petrece în țară   , îi placea mult politica, glumea și știa numeroase povești. A fost profesor la vremea lui, dar acum este tot mai trist, îngîndurat, căci de 2 ani și-a pierdut de tot vederea. Stă la poartă și parcă așteaptă pe cineva.Și mătușa Catinca se vede din drum, ca o furnică strînge nucile din fața casei. Au în ogradă, lîngă casă un nuc mare rotat, la care vara se adună împreună cu toți copii, nepoții.

Mătușa Catinca mă zărește, deodată se oprește și se uită lung, mă recunoaște și-mi iese în cale. Mă apropii de casa lor care este mică dar curată. Pe prispă stau cîteva gutui mășcate și galbene ca aurul, cîteva mere, îmi fac din ochi ,dar nu îndrăznesc să cer. Mă apropii îi salut politicos îi întreb de sănătate, ce mai fac și ce mai nou se aude prin sat. Mătușa mă cuprinde,îmi ia fața în mîinile bătătorite  și negre de muncă și mă sărută. Se jeluie ambii că anii s-au dus și ba îi dor spatele, ba picioarele. Toamna le aduce multă treabă. Au cules poama, au făcut vinul, dar păpușoii nu i-au curățit. Se vaicără săraca bunică că copii o ajută, dar sunt departe și vin tot mai rar. Apoi mătușica se uită la mine, îmi spune că sunt palidă, apoi se duce cu pași grăbiți în ogradă și-mi aduce cîteva din darurile toamnei. ” Na dragul cheochii, că tare sunt bune. Știu eu așa mere cum am eu nicăieri n-ai să găsești, toată lumea din sat le laudă”. Aroma îmbietoare a fructelor nu mă  lasă mult convinsă ca să le iau. După o jumătate de oră de discuții plec mulțumită lăsînd bătrînii în urmă, mătușa se întoarce la treburile ei iar eu îmi continui drumul.

 Vîntul adie ușor, jucîndu-se cu frunzele unui copac căzute pe jos, parcă dansează. Tot satul fierbe de treburi,se aud ca un ecou vocile tuturor, parcă ar zumzăi niște albine.Toți au ceva de făcut, nimeni nu stă locului, fac curat, curăță păpușoi, culeg poama, toți au o ocupație.

Tata îmi iese la poartă. În sfîrșit am ajuns acasă. Este o zi frumoasă de sîmbătă, o zi de toamnă.

                                                                                             Ina Florea

 Toată ziua practic era imposibil de circulat în special pe străzile din apropierea Presedentiei Republicii. Dacă de obicei pe marginea stăzilor vezi automobile parcate necorespunzator, în acea zi nici o masină nu era. Avuse grijă poliția să-i prevină. Pe toată strada Bănulescu-Bodoni, polițiști la tot pasul. Erau aranjati ca nişte piese de şah pe o tablă de joc. După ce terminasem orele m-am coborît la vale de a lua transportul în drum spre casă. Cît așteptam am hotărît să mă mai informez ce se mai întîmplă.

”Are loc summitul CSI. Astemptăm prim-ministrii din statele membre. Vor veni oameni importanti ca Putin si altii, de acea trebuie sa avem grija ca totul să decurgă normal. Iată de exemplu aceasta este zona VIP nu se permite nimănui de trece”  îmi răspunde un polițist mai amabil la întrebările ce i le adresez. Deodată toată suflarea din zonă înlemni și nimeni nu mișcă la porunca polițiștilor. De departe se auzea sirena. Un convoi din 4 automobile, dintre care unul al forţelor de ordine şi celelalte trei negre, mai luxoase, cu geamuri din alea blindate, îşi fac apariţia în zonă, lăsîndu-i pe trecători cu gurile căscate de o parte şi de alta a trotuarului. Trecu ca un fulger. ”Se grăbesc la muncă, să ne scape din sărăcie” îi lua în derîdere un grup de tineri, indignați de faptul că au fost opriti din drum. În cîteva secunde datoria, ospitalitatea şi devotamentul profesional al   agentului de circulaţie se epuiză în vînt. Poliţistul îşi părăsi postul zgribulit de frigul de afară . ”

Mai merg puțin și ce-mi văd ochii un polițist se certa de mama focului cu o doamnă nu i permite de a pleca spre Palatul Republicii, în drum spre casă.

”Doamnă nu puteți trece, n-aveți buletin de identitate, ca să văd dacă întradevăr aveți viză de reședință pe strada Sciusev sau nu!”

”V-am explicat de atîtea ori mi-am uitat buletinul acasă, dar acolo trăiesc ce pot să fac, da-ți-mi voie să trec, și-am să-l arăt. Sunteți nebun să nu-mi dati voie”, răspunse femeia. După cîteva replici unul altuia , bărbatul îi permite să treacă.

În gîndul meu îmi fac concluziile, cît stres și bătăi de cap pentru a primi niște delegați. Mai mare e zarva, decît treaba. Cît stau la stație două fete se apropie și așteaptăși ele, ținîndu-mi parcă de urît. Tema de discuție a tuturor este Summitul prim-miniștrilor CSI. Din toți pe care i-am întîlnit astăzi numai ele erau mai puțin indignate. ” Ce să faci așa-i, trebuie asigurată ordinea, bine că nu e în fiecare zi, dar odată în an se permite” se calmează domnișoarele. După o oră de așteptare, înghețată de frig și cu nervii la pămînt în sfîrșit vine microbosul. Mă urc răsuflănd ușurată că în sfîrșit am scăpat. Am terminat cu stresul și orele pierdute în zadar pe drumuri.

Am ajuns la podul de la telecentru la țanc. Cînd toată lumea  era deja acolo. Chiar dacă era o vreme mohotîtă, cețoasă și rece 38 de suflete așteptau cu sufletul la gură de a urca cît mai repede în microbus și a pleca cît mai curînd. După cîteva sunte scoase de colegii mei ”au”, ”vai”, ” urcați mai sus” cu chiu cu vai am încăput. Eram ca niște chibrite într-o cutie, motorul a pornit si deja rasuflam ușurați că peste cîteva minute vom ajunge la destinație.

”În sfîrșit am ajuns” au exclamat cîțiva colegi. S-au deschis porțile mari de fier. Cum am intrat în curtea mare de la Mileștii Mici ne-a întîmpinat un peisaj gospodărit ca la carte, ca-ntr-o poveste. Teritoriul era împodobit cu flori viu colorate, aranjate în așa fel încăt să bucure ochiul vizitatorilor. Curățenia, ordinea și-au lăsat ultimul cuvînd fiind primordiale. O casă uriașă din piatră se înălța în mijlocul acestei ogrăzi. Aveam impresia că am poposit la templul lui Bachus. Deodată se lăsă o tăcere și numai exclamațiile de ”oau!” ” ce frumusețe!” se auzeau de la colegii mei. La intrare în fața castelui erau două fîntîni arteziene deosebite. Dintr-un butoi mare curgea vin roșu în niste pahare de cristal,umplănd rînd pe rînd toate paharele, a doua era cu vin alb, umplănd alte păhare. Cu părere de rău mare ne-a fost dezamăgirea cînd am văzut că lichidul era doar apă colorată. Căci altfel cred că în urma vizitelor ar fi secat aceste mini-cascade. N-am rezistat împreună cu colegii de a face poze. Nu ne dădeam rînd care și în ce poziție să ne mai fotografiem, parcă eram la o sesiune  foto. În aer domina o muzică combinată din cursul vinului in pahare și blitzul aparatului foto.       

Ne-am apropiat de două usi mari de lemn cu zăvoare de fier, care s-au deschis ca niște largi uși de palat și care ne deschidea drumul către vestitul beci al Moldovei, care a dus faima peste mări și țări. Ghidul,  ne-a povestit istoria și cîteva date despre acest templu închinat vinului. ” Frumoasele beciuri s-au realizat prin trudnice eforturi în anii 1968 folosindu-se fostele hrube ale minerilor de calcar utilizat la zidirea clădirilor din Chișinău” ne informează Snejana, ghidul. Tot din spusele însoțitoarei am aflat că întreprinderea a fost fondată în 1969 ca secția de păstrare a vinurilor de marcă în componența sofozului fabrica ” Moldova”. Primele stocuri de vinuri au fost aduse aici la sfîrșitul anilor 60 la o adîncime de la 30 pînă la 85 de, metri pe străzile subterane. Mergeam și eram furați de priveliștea acelor locuri. Întunericul de subpămînt era spart de lumina cîtorva lampe. Străzile subterane mi se păreau ca un labirint. Am străbătut mahalale viticole precum Feteasca , Aligote, Cabernet, mărginite de cîteva mii de butoaie din lemn și inox înzidite și de vreo două milioane de butelci culcate în nișele pereților de stîncă. La fiecare stradă plutea un miros specific amestecat cu aroma aparte a fiecărui vin și mucegai, fapt ce denotă vechimea băuturilor.

Cabernet, Aligote, Dnestrovscoe 1984 sau Purpuriu de Purcari, Trandafirul Moldovei sunt cîteva dintre cele mai cunoscute vinuri de colecție sau de calitate superioară produse la Mileștii Mici. Cît mergeam vedeam sticle, nenumărate sticle acoperite de pînze de păianjen și praf cărunt sau imense butoaie de stejar stau aliniate într-o caracatiță de galerii subterane ce însumează circa 200km lungime. Vinurile au conditii prielnice de maturizare, temperatura e constanta lumina de candela, umiditatea crescuta si aer mereu împrospătat de curentii ce circula prin galeriile înfratite cu multe esiri afara. Toate acele vase aveau elixirul magic care este atit de apreciat de marii experti, crema societatii si se dau mii de lei pentru procurarea unei sticle. Pe un perete atirna o copie a unui certificat primit de la Guiness Book of World Record, ce atesta că aici sunt adăpostite peste 1,5 milioane de sticle. Acum numarul lor e mult mai mare. Din toate regiunile Moldovei aici au fost aduse vinurile anilor cu cea mai buna recolta si-au fost stocate pentru învechire.

Mersesem o habă de vreme, cu totii eram istoviti, dar totodată încîntați de ceea ce vedeam. Colegii nu-și dădeau rînd de a face poze. Eram bucuroși și de faptul că aveam prilejul să vizităm unul din atractiile turistice pe gratis, deoarece colega noastră Natalia, angajată acolo ne-a făcut această surpriză. O vizita individuală  cu masă și degustare ajunge cam 130 de euro și coboară la 50 pentru grupurile de peste 30 de persoane, vizitele simple costind cam pe jumatate.

Buna dispozitie domnea in jur, căci încinsem atmosfera cu cîntece, glume. Poate că și mirosul acela de vin acrișor  ne îmbăta și ne înveselea.

 În final ajunsesem în sala de degustare. În fața ochilor ne apăru o elegantă sală de ospețe, unde tronează o masă lungă de lemn cafeniu în capătul căruia se afla o tapiserie cu imaginea lui Ștefan cel Mare. În sală ne așteptau biscuiții, ciocolatele, fructele și ceaiul. Două fotolii moi și scaune încrustate frumos în lemn erau gata de oaspeți. Într-un perete se afla un șemineu mare, unde ardeau cu scîntei cîteva lemne. Aici la masa mare a vizitatorilor se afla renumita Carte a oaspeților în care sunt notate împresiile și opiniile celor ce trec pragul acestui local.Autografele miniștrilor, președinților precum și semnăturile notele turiștilor, ieroglife japoneze, citate în engleză, franceză, română sau rusă, luate toate de mînă, erau mărturie  că aceste galerii duc cele mai bune impresii în sufletele celor care le vizitează.

Am cîntat și am  chefuit cîteva ore bune în companie unor lăutari care ne încănta cu muzică populară. Am fredonat cîntece ca ”Dulce-i vinul, dulce-i vinul”  sau  ” S-o îmbătat căciula mea”. Golisem deja cestile de ceai si era timpul să plecăm. Am lăsat renumitul beci cu o părere de rău, căci doream ca acele clipe să țină la nesfîrșit. ”Într-adevăr mi-a plăcut mult această călătorie. Aici este o frumusețe de nedescris, pot să spun că avem cu ce ne mîndri și ce arăta străinilor, căci tot ce este aici este original și specific” a conchis colega mea Tatiana.  Am ieșit cu toții, iar fețele noastre exprimau mulțumire. Cu toții ne-am bucurat de lecția de jurnalism social petrcută la templul lui Bachus.

În toiul acestei sărbători toate ar fi fost  bune și frumoasae dacă societatea moldovenească ar cunoaște și limitele. Pe lingă partea frumoasă a acestei sărbători s- a strecurat încet și partea negativă, care a știrbit din imaginea țării noastre.
Era ora șase seara iar din expoziția care avea menirea de a apromova produsele moldovenești se transforma într-o mare beție cu lume multă și forfotă mare. După ce majoritatea au degustat din tulburelul de anul acesta mulți și-au tulburat și mințile, arătăndu-și care mai de care cultura. In  timp ce strabateam cu greu prin multime pentru a-mi gasi un loc mai potrivit, trebuia sa ma si feresc de sticlele de jos , de care ma impiedicam. In jur totul mirosea a vin, si oriunde priveam vedeam doar  oameni chercheliti. Veselia era in toi! Multimea fierbea! M-am oprit lîngă un grup de tineri care dansau înfierbîntați, împiedicîndu-se de cioburile de sticlă. După ce s-au oprit din dans, abia de se țineau pe picioare înjurau și comentau spusele prezentatorului. Mergeam și mă minunam de ceia ce vedeam. Hîrtii, sticle, sacoșe toate erau aruncate ici cole, mizeria produsă arătau adevarata cultura a societatii. Nu eram încîntată de nimic ce vedeam, în plus sticlele ce zburau deasupra capului si se spărgeau de asfalt m-au convins de a pleca acasa. Pe muzica „ Dulce-i vinul, dulce-i vinul…” am lăsat centrul capitalei cu gîndul că mîine moldovenii vor mai avea parte de o zi , aflîndu-se în împărăția si mrejele lui Bachus.

Ina Florea

Se dublează numărul pensionarilor
Criza demografică va fi condiţionată parţial de creşterea esenţială a numărului pensionarilor care, până în 2016, se va majora cu 30 la sută, prognozează demograful Valeriu Sainsus. Potrivit acestuia, există riscul ca persoanele apte de muncă să fie nevoite să facă efort dublu la locul de muncă pentru a întreţine persoanele în etate, lucru ce poate duce la conflicte sociale. „Fenomenul de îmbătrânire este condiţionat de creşterea duratei medii de viaţă, ceea ce înseamnă că numărul populaţiei aflate la vârsta de pre-pensionare va creşte. Acest fenomen va contribui la scăderea productivităţii muncii, fapt ce vine în contradicţie cu nivelul de dezvoltare a economiei unui stat”, a spus Valeriu Sainsus.

Specialiştii propun mărirea treptată a vârstei de pensionare cu câte o lună pentru următoarea generaţie. Astfel, ar fi indicat ca generaţia anilor ‘50 să iasă la pensie nu la vârsta de 62 de ani (bărbaţi), ci la 62 de ani şi o lună. Această „întârziere” va aduce economii în bugetul de stat de circa 300 mln. lei, estimează Valeriu Sainsus. Pentru a evita conflictele dintre generaţii, se propune ca o bună parte din populaţia cu vârstă de pensionare să rămână angajată în câmpul muncii. Este un aspect pozitiv şi din perspectiva că pe piaţa muncii vor rămâne cadrele cu un înalt grad de calificare.

Potrivit Biroului Naţional de Statistică (BNS), la începutul anului 2007 în R. Moldova locuiau 491 mii de persoane în vârstă de 60 de ani şi peste. Dintre acestea mai mult de jumătate (61%) sunt femei. Fiecare a patra persoană în etate are între 60 şi 64 de ani, iar 12,8% reprezintă persoanele care au mai mult de 80 ani.

Îmbătrânirea populaţiei R. Moldova este şi o consecinţă a reducerii natalităţii. Potrivit statisticilor, până în anii ’90 erau înregistrate circa 150 mii de naşteri anual. La ora actuală cifra este de 50-70 de mii. Multe cupluri amână naşterea primului copil pentru mai târziu. Dacă numărul naşterilor va scade sub 50 de mii anual, R. Moldova se va pomeni într-un dezastru de reproducere a populaţiei, menţionează demografii naţionali.

Scade forţa de muncă
În condiţiile îmbătrânirii populaţiei, R. Moldova nu va avea suficientă forţă de muncă. Începând cu 2007, are loc reducerea acesteia, iar în următorii ani vor exista mult mai multe locuri vacante, fapt ce va permite ca persoanele ajunse la vârsta de pensionare să-şi păstreze locurile de muncă atâta timp cât le va permite condiţia fizică. R. Moldova ar trebui să accepte forţa de muncă din exterior, în cazul în care aceasta este mai calificată, dar şi să creeze un climat favorabil pentru atragerea acesteia, avertizează vorbitorii.

„Pentru angajarea muncitorilor străini este necesar un control riguros al migraţiei cu scop de muncă. Se cere stabilirea numărului de străini ce pot fi angajaţi”, susţine expertul Olga Poalelungi. Datele statistice arată că atractivitatea pieţei locale a forţei de muncă este în scădere, lucru demonstrat şi de diminuarea ratei de activitate a populaţiei în vârstă de 15-64 ani. Aceasta, în prima jumătate a anului curent, a fost de 39,4%, în scădere cu 1,1 puncte procentuale faţă de trimestrul respectiv al anului precedent.

Restricţiile pentru migraţie nu vor soluţiona criza  

„Criza economică, dar şi discrepanţele mari la capitolul remunerării muncii, favorizează orientarea populaţiei spre o migraţie sistematică. O soluţie pentru depăşirea crizei, crede demograful Valeriu Sainsus, ar fi semnarea unor acorduri bilaterale, în special cu statele vecine, care ar permite moldovenilor care lucrează peste hotare să plece şi să se întoarcă de la muncă fără probleme. Prin mecanisme de interzicere a migraţiei această problemă nu va fi soluţionată, ci doar va mări valul migraţiei. Potrivit unui sondaj de opinie, cel puţin 34% din cetăţenii R. Moldova sunt gata să emigreze. Majoritatea celor care fac această alegere spun că vor să muncească pentru un salariu decent.

„În politicile demografice accentul trebuie pus pe instituţia familiei. Aproape 30% din populaţie nu pleacă din Moldova pentru că nu vrea să-şi părăsească familia. Instituirea unei „familii etalon naţional” (ambii părinţi şi doi copii) ar constitui principala pârghie de reducere a numărului divorţurilor, sunt de părere mai mulţi specialişti. Noua politică demografică trebuie să fie una coerentă unde statul să-şi asume, cel puţin, a treia parte din toate sacrificiile pe care le face tânăra familie în creşterea unei generaţii”.

Ce se va întâmpla prin 2130
Wolfgang Lutz, directorul Institutului Demografic din Viena al Academiei de Ştiinţe din Austria, este de părere că, pentru a face faţă crizei demografice, autorităţile trebuie să implementeze o strategie bine structurată, un program care ar include reformarea sistemului educaţional şi cel al sănătăţii, perfecţionarea sistemului de piaţă a muncii, dar şi rezolvarea problemelor de ordin economic care au făcut din R. Moldova una dintre cele mai sărace ţări din lume.

Conform datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, în 2007 din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate peste şapte mii de oameni. Numărul populaţiei stabile a R. Moldova la 1 ianuarie curent era de peste 3,4 mln. de locuitori, inclusiv 2 mln. în mediul rural. Pe parcursul anului 2007 în R. Moldova au sosit peste 2 mii de imigranţi, dintre care 554 persoane au obţinut permis de reşedinţă permanentă, iar 1516 persoane – permis de şedere cu termen fix.

Institutul Internaţional pentru Sisteme de Analiză Aplicată din Austria prognozează că în anul 2130 în R. Moldova vor trăi doar 1,5 mln. de locuitori. 

Sursa: Info-Prim Neo

Rezistenta la temperaturi scazute, frig, uscaciune sau umezeala este data de ceea ce oferim organismului. Astfel, trebuie sa fim atenti la ce consumam.

Chiar daca e iarna, nu trebuie sa uitam legumele si fructele. Trebuie sa avem grija ca organismul nostru sa isi primeasca aportul necesar de vegetale, cat mai naturale si mai putin preparate.

Nu evita alimentele bogate in sulf, deoarece acestea confera pielii senzatia de finete si elasticitate: oua, varza, usturoi, sparanghel, ceapa.

In ceea ce priveste fructele, citricele vor fi privilegiate, deoarece au un continut ridicat de vitamina A si C, vitamine care mentin prospetimea si tineretea pielii.

Vitamina C ajuta la productia de colagen. Vitamina E protejeaza membranele celulare, iar vitamina A indeparteaza senzatia de uscaciune a pielii. Aceste substante pot fi asimilate din alimentatie sau pot fi luate sub forma de vitamine de la farmacie.

La acestea se adauga vitamina B5 care se gaseste in lactate si germeni de grau.

Daca vrei o piele frumoasa si sanatoasa, renunta la fumat si la alcool, iar consumul de cafea trebuie redus.